Onoare. Cod. Reguli
Dacă mi se va opri inima, vă rog să nu chemați salvarea. Nu mi-au plăcut niciodată sirenele, culorile vii, nici graba lucrătorilor din sistemul de sănătate. Va fi doar o pauză de cîteva zile, va fi liniște. Un fel de pauză a unui sindicalist care se ascunde într-o lume prost plătită. Scormonesc după nostalgie, caut aburul pe care retragerea îl naște fără efort, în jur văd doar notificări goale de conținut, vechi și reci ca o iarnă sosită prea repede.
Am un borcan cu ceai verde japonez. E un praf peste care torn apă fierbinte și îl frec cu o măturică de bambus. Așa am văzut pe iutub că fac influensării. Plimbă măturica prin castronașul cu praf verde și își dau ochii peste cap. Ai mei sînt ficși, nu se pot mișca. S-au înfipt în televizor, unde un samurai de apartament curăță rugina de pe spadă. S-a specializat în evitarea realității și a adăugat la codul onoarei încă un paragraf: „Cine se trezește devreme nu mai poate sta în genunchi.”
S-a umplut orașul de văduve mohorîte, se uită în toate părțile adulmecînd aburul patiseriilor. Au genți colorate, își plimbă cîinii înfofoliți în paltonașe tricotate și dezvoltă trenduri. Poate că și haștaguri interesante. Mi-e teamă de părul de cîine. Cred că vrea să facă parte din mine, să mă inunde, să mă domine. Îmi provoacă un dezgust blînd. Ca laptele călduț din patiserie. Ele nu par devastate. Trag cîinii după ele prin zăpadă și par foarte bine organizate. Sînt ferm hotărîte să învingă moartea printr-o bună logistică. Sînt și eu un fel de văduv. Mi-a pierit cheful. Nu găsesc literele, nu aud sunetele obișnuite. Mă gîndesc doar că nu am avut niciodată nimic de pierdut în mod real. E reconfortant, dar și patetic.
Sorb praful verde amestecat cu apă fierbinte. Are un gust proeminent de promisiune neîndeplinită. Exact ce merit la început de februarie. Samuraiul din mine vrea să se sfîrtece, dar nu găsește cuțitul. Și nici nu are vreo intenție de a curăța mizeria de pe podea. Mai rămîn viu o perioadă. E o alegere curajoasă după standardele mele. Aproape demnă. Îmi șoptesc lucruri care mă motivează: ești mediocru, ești de neînlocuit, nimeni nu te așteaptă. Funcționează. Inima nu s-a oprit. Doar a mai coborît ștacheta cîțiva milimetri.