Din nimic

Undeva, la cîțiva kilometri de casa mea, e o stație de autobuz. E doar stația, nu mai există indicatorul, nici vreun alt panou care să o anunțe. Autobuzele nu mai opresc acolo de zeci de ani, trec doar biciclete și mașini în mare viteză. M-am oprit într-o zi să o văd de aproape. Pereții de sticlă au dispărut, mai sînt doar cioburi murdare. Scheletul din fier, vopsit în verde, abia mai stă în picioare. E-n afara timpului, străzile s-au schimbat, copacii din spatele ei au crescut și au înconjurat-o, banca e plină de praf și au înflorit găuri mari de rugină. Aș vrea să o repar, să-i pun geamuri noi și să o vopsesc din nou. Poate voi reuși să o transform într-o mică tarabă cu cafele și apă rece pentru cei care se rătăcesc pe aici. Aș vinde și loterie. Îmi place ideea unui milionar care se naște din pete de rugină.